Inteligența emoțională este definită ca fiind capacitatea unui individ de a recunoaște, distinge, eticheta și gestiona emoțiile proprii și ale celorlalți.
Conceptul de inteligență emoțională (IE sau EI, din engleză Emotional Intelligence) este relativ recent; de fapt, prima definiție datează din 1990 și a fost propusă de psihologii americani Peter Salovey și John D. Mayer. În ciuda acestui fapt, conceptul de inteligență emoțională a început să prindă și să devină „celebru” între 1995 și 1996, în urma publicării cărții „Inteligență emoțională: ce este și de ce ne poate face fericiți” de către autor și jurnalist științific Daniel Goleman, pornind de la care s-a conturat conceptul de inteligență emoțională și a devenit obiect de studiu atât în psihologic, cât și în organizația corporativă.
Inteligența emoțională poate fi descrisă ca fiind capacitatea individului de a recunoaște, discrimina și identifica, de a eticheta în mod corespunzător și, în consecință, de a-și gestiona emoțiile și cele ale altora pentru a atinge anumite obiective.
Într-adevăr, definiția inteligenței emoționale a suferit mai multe schimbări de-a lungul anilor, iar sensul acesteia poate prelua diferite nuanțe în funcție de tipul concepției pe care o are despre această capacitate de a identifica și gestiona emoțiile proprii și ale celorlalți.
Inteligența emoțională este cunoscută și ca coeficient emoțional (QE, sau EQ din English Emotional Quotient), coeficientul inteligenței emoționale (QIE) și leadershipul emoțional (LE).
Inteligența emoțională potrivit lui Goleman
Conform modelului introdus de Goleman, inteligența emoțională cuprinde o serie de abilități și competențe care ghidează individul în special în domeniul conducerii.
În detaliu, potrivit lui Goleman, inteligența emoțională este caracterizată de:
- Conștientizarea de sine: este concepută ca capacitatea de a recunoaște emoțiile și punctele forte ale propriei persoane, precum și limitele și slăbiciunile cuiva; include și capacitatea de a înțelege modul în care aceste caracteristici personale sunt capabile să-i influențeze pe ceilalți.
- Autoreglare: descrie capacitatea de a gestiona punctele forte, emoțiile și punctele slabe, adaptându-le la diferitele situații care pot apărea, pentru a atinge scopuri și obiective.
- Abilitatea socială: constă în capacitatea de a gestiona relațiile cu oamenii pentru a le „direcționa” către atingerea unui obiectiv specific.
- Motivația: este abilitatea de a recunoaște gândurile negative și de a le transforma în gânduri pozitive care sunt capabile să se motiveze pe ei înșiși și pe ceilalți.
- Empatia: este abilitatea de a înțelege pe deplin și chiar de a percepe și simți starea de spirit a altor oameni.
Potrivit lui Goleman, competențele emoționale diferite aparțin fiecăreia dintre caracteristicile menționate anterior, destinate abilităților practice ale individului necesare pentru stabilirea relațiilor pozitive cu ceilalți. Totuși, aceste abilități nu sunt înnăscute, dar pot fi învățate, dezvoltate și îmbunătățite pentru a atinge performanțe importante în muncă și conducere. Potrivit lui Goleman, fiecare individ este înzestrat cu inteligență emoțională „generală” încă de la naștere, iar gradul acestei inteligențe determină probabilitatea - mai mult sau mai puțin ridicată - de a învăța și de a exploata, ulterior, abilitățile emoționale menționate mai sus.
Goleman, prin urmare, face din inteligența emoțională un instrument fundamental în contextul succesului în muncă.
Efectele și beneficiile inteligenței emoționale asupra vieții de zi cu zi
Indiferent de tipul de model adoptat pentru a descrie trăsăturile și caracteristicile acestuia, prezența unui grad ridicat de inteligență emoțională - înțeleasă ca abilitatea de a percepe, recunoaște și gestiona corect emoțiile proprii și ale celorlalți - ar trebui să aducă teoretic efecte benefice în toate aspecte din viața de zi cu zi a individului.
În detaliu, cei care sunt înzestrați cu inteligență emoțională ar trebui:
- Având relații sociale mai bune;
- Având relații familiale și sentimentale mai bune;
- Să fii perceput de alții într-un mod mai pozitiv decât indivizii cu inteligență emoțională scăzută;
- Să poată stabili relații de muncă mai bune decât cei care nu au sau au un nivel scăzut de inteligență emoțională;
- Să ai o șansă mai mare de a te înțelege și de a lua decizii corecte bazate atât pe logică cât și pe emoții;
- Au o performanță academică mai bună;
- Bucurați-vă de o bună bunăstare psihologică. Cei care au un nivel bun de inteligență emoțională, de fapt, par să aibă o șansă mai mare de a avea satisfacții din viața lor, de a avea un nivel ridicat de stimă de sine și un nivel inferior de insecuritate. Mai mult, prezența inteligenței emoționale pare a fi utilă în prevenirea alegerilor și comportamentelor greșite, de asemenea inerente în propria sănătate (de exemplu, abuzul de substanțe psihoactive și dependențe atât de la droguri cât și de la alcool).